Nu vreau nimic din ce-mi puteti da voi!
Nu vreau nimic din ce e trecator!
Privesc in sus, ma scutur de noroi,
E tot ce vreau, sa urc nu sa cobor.

De ce m-as irosi dorindu-mi faima?
De ce cununi care se vestejesc,
Cand dincolo e-o lume atat de buna?
Pe ea din suflet vreau s-o cuceresc.

De ce s-aleg sa fiu decat tarana,
De ce doar praf manat de vant?
Cand cu putina dragoste si mila
Voi capata speranta prin Cuvant.

Nu vreau participare in lucruri omenesti,
Nu sunt de mine forme, spectacole meschine,
Eu vreau o adunare a celor neindrazneti,
Nu o parada snoaba, cu oamenii de bine.

Cine sunt eu s-aleg si sa separ,
Manat crezand ca sunt de “inspiratie divina”?
S-ajung sa spun: tu meriti, ai habar!
Cand ceru-a spus, eu port a voastra vina.

Pot eu sa-mpart o lume-n buni si rai,
Sa imi atribui calitati de lider,
Sa poti sa stai in fata alor tai…
Lucrare-aceasta, eu o desconsider!

Nu vreau sa stau la masa cu bogatii,
Nu vreau cadouri mari de la cei mici,
Eu vreau o masa la un loc cu fratii,
Si-o vietuire sfanta, cum in cer si-aici!

A fost candva, un inger indreznet,
Ce-a vrut marire multa si grandoare.
S-a agatat de-o stea, privind semet,
S-a dovedit, in schimb, a fi doar cazatoare…

Advertisements